Iubire 3. De cite ori acest “macar o singura data” nu a fost de fapt ultimul? De cite ori nu ne am urit iubindu ne si nu ne am renegat doar pentru a ne intoarce unul la altul mai indragostit si mai gata de o iubire suprema ca niciodata? De ce avem nevoie, de fapt, ca sa realizam ca ne respiram unul pe altul, ca am alerga de fiecare data la fel de nebuni unul in bratele celuilalt? De multe ori am realizat ca ne face placere sa suferim, sa ne doara acea suferinta nobila care ne purifica parca iubirea intr un foc ce doare. Ne face placere sa ne doara, sa ne plingem durerea pina ne sleim de atit plins si apoi o luam de la capat. Zile, nopti… ne hranim din seva unor amintiri care ne ard retina, care vor sa evadeze si tisnesc odata cu lacrimile si se preling in dira de rimel de pe obraz si asteapta altele, si altele pe altele. Si cind ajungi la acel “sa l mai saruti, sa l mai imbratisezi, sa l mai atingi, sa l mai vezi, sa l mai simti, macar o singura data”, realizezi ca n ai incetat sa l mai iubesti nici “macar o singura data”.