Iubire 5. Ma tem tot mai des sa clipesc, de frica sa nu te pierd, chiar si pentru o fractiune de timp. Tu nu stii, dar noaptea, cind dormi, veghez nesfirsit cu degetele in parul tau si te sarut cuminte pe pleoapele inchise. Stiu ca visezi la mine, si tocmai de asta nu te trezesc. Nu pot dormi somnul care te fura de linga mine, si ti soptesc pina in zori ca te iubesc. Te iubesc si dimineata, cind printre gene te vad alintindu te si spunindu mi ca m ai visat toata noaptea cum iti spuneam ca te iubesc. Ma sperie orice secunda care ma gaseste fara tine si ma otraveste lent gindul ca te as putea pierde pentru totdeauna. Si ori de cite ori alung gindul asta uricios, el revine cu o durere de fiecare data mai mare. Parca se hraneste din teama mea ca un copil flamind care soarbe cu pofta laptele matern, constient fiind ca asta il face mai puternic. Te as respira si te as ascunde in inchisoarea sufletului meu, si asa as sti ca vei trai neincetat in mine. Sau te as scrie inauntrul meu si te as citi de cite ori m ar lua un dor, apoi te as povesti si as lua o de la capat. Sau poate ca intr o zi te voi coase de mine, de mine si de viitorul meu. Definitiv.

Iubire 4. Privesc in gol spre tine de ceva vreme si gindurile nu vor sa mi spuna cind te am pierdut cu adevarat. Desi imi saruti fruntea si rizi si mi spui ca esti aici si ca nu te am pierdut, eu stiu ca esti departe. Nu mai esti linga noi. Nu asta e privirea cu care ma devorai de dor cind ne regaseam dupa lungi despartiri de citeva minute, cind ma suparam si plecam mofturoasa in camera cealalta si ma lasai, stiind ca tot la tine ma intorc. Nu e asta stringerea bratelor tale sub care ma topeam rizind cind spalam vasele si ma pindeai ca un motan, apoi ma invirteai sorbindu ma din priviri prin toata bucataria. Nu i asta atingerea ta atit de fidela pielii mele, care ma infioara din prima noapte cind degetele ni s au atins mai mult sau mai putin accidental, sau cind imi alungi firele de par de pe obraz, gelos ca trebuie sa il imparti cu ele. Nu asta i sarutul din care se infrupta buzele mele dimineata, nebune de fericire ca te au gasit inca pentru o dimineata linga mine. Si nici asta nu s eu, cu dulcegariile si chicotelile mele. Si atit timp cit nu mai suntem noi, hai sa ne pierdem unul de altul, poate ne regasim cindva intr o alta eu, intr un alt tu.

Iubire 3. De cite ori acest “macar o singura data” nu a fost de fapt ultimul? De cite ori nu ne am urit iubindu ne si nu ne am renegat doar pentru a ne intoarce unul la altul mai indragostit si mai gata de o iubire suprema ca niciodata? De ce avem nevoie, de fapt, ca sa realizam ca ne respiram unul pe altul, ca am alerga de fiecare data la fel de nebuni unul in bratele celuilalt? De multe ori am realizat ca ne face placere sa suferim, sa ne doara acea suferinta nobila care ne purifica parca iubirea intr un foc ce doare. Ne face placere sa ne doara, sa ne plingem durerea pina ne sleim de atit plins si apoi o luam de la capat. Zile, nopti… ne hranim din seva unor amintiri care ne ard retina, care vor sa evadeze si tisnesc odata cu lacrimile si se preling in dira de rimel de pe obraz si asteapta altele, si altele pe altele. Si cind ajungi la acel “sa l mai saruti, sa l mai imbratisezi, sa l mai atingi, sa l mai vezi, sa l mai simti, macar o singura data”, realizezi ca n ai incetat sa l mai iubesti nici “macar o singura data”.

Iubire 2. Astazi vreau sa rid. Sa mi rida chipul si sa mi rida sufletul. Astazi vreau sa fiu fericita cit nu se vede, asa cum ti am spus odata si ai ris: “Te iubesc cit nu se vede”. Astazi vreau sa te vad zimbind ca atunci cind ne bateam cu perne si te gidilam si te dadeai batut numai ca sa ma bucur ca am cistigat, apoi ma trinteai intre perne si ma sufocai cu sarutari. Astazi vreau sa intind mina si sa mi picure viata in palma, dar tot astazi vreau sa pastrez doar picaturile pline de fericire, restul le voi lasa sa mi se strecoare printre degete. Pentru ca astazi vreau sa rid.

Iubire 1. Genele se joaca alintate si mi blureaza imaginea. Pisica din mine se intinde lenesa, mai- mai sa vrea sa treaca dincolo de degetele mele, care iti cauta infrigurate perna. Asa ma mint in fiecare dimineata pina deschid ochii si pe perna ta nu vad decit dorinta mea de a te simti linga mine. Narile mi se incapatineaza sa ti mai simta parfumul, de mult timp disparut si el, odata cu ultima camasa pe care ti ai impachetat o si ai aruncat o in bagaj. Imi trec mina peste locul tau cu un sentiment de sfisiere si sfirsire. Stiu ca fiecare dimineata este si va fi la fel, dar ma indulceste macabru placerea de a fi sfisiata, decit de a pune sfirsit sfirsitului.