Iubire 6. Vreau sa merg si ma impiedic. Vreau sa zimbesc, dar ma impiedic. Vreau sa traiesc, dar nu ma lasi tu. Da, TU, pentru care acum ceva vreme am inceput sa traiesc. Ce ironie! Sunt confuza de o perioada. Ma tot intreaba inima de tine si nu stiu ce sa i raspund. Sunt cruda, intr un fel, cind o vad cum se framinta si nu si gaseste linistea si o las asa, fara niciun raspuns. Si nu stiu daca nu i raspund pentru ca nici eu nu stiu cum sau pentru ca mi e frica sa i conturez un raspuns. Mi e frica de forma monstruoasa pe care ar capata o daca as gasi curajul sa l rostesc. Si o las asa, intr un suspans nedefinit, si mi doresc egoist sa cred ca mai avem pentru ce lupta, pentru ce pulsa, pentru ce trai- eu si ea. Ne raminem deocamdata una alteia si ne hranim doar cu frinturi din tine, si ne alinam agonic foamea- care acum ceva vreme abia o saturam cu tine tot. Ce ironie!